DANSUL ALESIEI SPRE CITITUL INDEPENDENT

Ieri pe 2 Februarie a fost “Ziua cititului împreună”

Ziua în care am sărbătorit primul an de citit independent al Ghidușei, un an de desprindere conștientă din proprie inițiativă. O ocazie bună să vă amintesc din nou importanța încurajării lecturii la copii.

Alesia are acum 8 ani. A început să citească independent și cu plăcere pe la 7 ani și un pic.  Știu că sunt copii care citesc de la vârste mai mici și copii care se desprind foarte greu, dar mai știu și că fiecare copil are un ritm al lui și se dezvoltă diferit, sau pur și simplu aleg când este potrivit pentru ei să plece pe calea independenței.

Literele le-a învăț spontan pe la 6 ani repetând pe etichete, reclame mari prin oraș, un mod interesant pe care eu l-am încurajat și susținut punându-i la dispoziție materiale senzoriale pentru completarea acestui joc în care intrase.

Și totuși, pentru încă o vreme a preferat să-i mai citească mami. Am simțit-o că-i este greu să se desprindă de ritualul nostru și parcă nu-și dorea să mă excludă din dulcea călătorie în care amândouă cutreierasem până atunci. Iar eu am înțeles și sunt ok așa. I-am citit încă o zi și încă o săptămână și încă o lună, cu aceeași bucurie, întrunind nevoia de conectare pe care o cerea subtil. Ea stă cuibărită la fel ca atunci când era bebeluș, sau ca la 2-3 ani când turuia fără încetare cât era ziua de mare, sau ca la 4-5 ani când reușea să “citească” atât de bine după imagini încât reda cărți întregi fără să știe literele.

Sau, așa cum era la aproape 7 ani când mi-a propus să citim împreună, eu o parte, apoi ea următoarea parte, apoi eu, apoi ea, până într-o zi când nu a mai vrut sa lase cartea din mână. A început să savureze brusc ca pe o înghețată cărți voluminoase, pe care le alege singură în funcție de ce nevoie dorește să-i fie satisfăcută. Îi place să și le aleagă singură din librării, să le răsfoiască, să înceapă lectura acolo pentru a se asigura că e ceea ce vrea. Îi place să asculte recenzii de la copii prieteni cu lectura, se bucură la fel de mult când vine “nenea curierul” care aduce merinde pentru suflet și minte de cele mai multe ori, și nu ratează ocazia să facă parte din cluburile de lectură de la școală.

Îi mulțumesc ori de câte ori mă invită în lumea ei pură în care intru cu încântare și nerăbdare de fiecare dată. Revine la ritualul nostru de citit împreună și mă roagă să-i mai citesc din nou, ca să adoarmă încă odată așa cum a făcut-o 7 ani seară de seară. Dar nu doar pentru atât mă cheamă iară. Mă cheamă pentru că mă vrea doar pentru ea, să fim din nou ce vrem în lumea noastră imaginară și să zburăm pe unde vrem în lumea asta mare. Mă vrea cu telefon închis, să o privesc, să o ascult, să-mi spună cum i-a fost ziua la școală. Pentru că știți voi, lectura împreună asta face, te obligă să fii, să te oprești, să fii cu totul doar a ei, iar eu iubesc să-i dau cât pot de mult, din timpul meu, o bucățică generoasă de timp de calitate.

Mă bucur să o văd cât de ușor comunică, cum își dezvoltă gândirea logică și cum îi crește stima de sine. Dar cel mai tare mă bucur când văd că lectura este o alternativă bună la plictiseală. Nu a fost atrasă niciodată de jocuri pe telefon și nu a cerut să aibă un telefon al ei până acum. Nu pentru că i-am interzis, ci pentru că i-am pus mereu la dispoziție alte activități care o dezvoltă și o relaxează.

CONTEXTUL ÎN CARE ESTE ATRAS UN COPIL ÎN LUMEA POVEȘTILOR JOACĂ UN ROL IMPORTANT

Cei mici nu trebuie forțați în acest proces ci încurajați prin exemplu. Iar rolul acesta ar trebui să-l aibă părinții încă din primele luni ale copilului sau chiar din burtică. Despre lectură și importanța introducerii cărților încă din primii ani de viața am mai scris și aci.

Vârsta la care reușesc să citească independent și cantitatea, nu sunt deloc importante. Și nici comparația cu alți copii de aceeași vârstă nu îi va apropia pe cei mici de lectură. Copiii trebuie încurajați să citească de plăcere, să înțeleagă că e un mod de relaxare, cunoaștere și nu ca o obligație. Astfel se vor apropia natural și de lectura ce le este necesară la școală fără să o simtă ca pe o povară.

Eu sunt adepta apropierii de lectură prin conectare, pentru că așa reușim să petrecem timp de calitate împreună, adică timpul ăla când cobori în lumea copilului fără alte treburi, telefoane, sau e-mailuri de verificat. Și foarte important, prin exemplul propriu. Cei mici imită comportamente și obiceiuri. Degeaba le spunem să citească și noi petrecem timpul pe telefon sau la tv. E important să ne vadă că avem aceleași preocupări pe care noi le cerem.

Un alt obicei pe care îl mai avem noi este să povestim despre ce citim fiecare și cum ne ajută, concluzionăm care a fost mesajul unei povești și de ce ar trebui să recomandăm acea carte.

Cititul independent nu a fost dragoste la prima vedere pentru Ghidușa, nu a fost ceva programat și nici nu am insistat prea tare pe acest subiect. Știam că într-o zi se va desprinde la fel cum s-a desprins și a cerut să doarmă singură dintr-o dată, la fel cum a dat roțile ajutătoare și a mers cu două roti pe bicicletă, la fel cum va face multe altele de una singură cu încredere în ea, pentru că independența se naște din dependența de părinți și conectare sănătoasă.

 LECTURA E TERAPIE ȘI ÎN CAZUL CELOR MICI                                        

Cărțile sunt recunoscute pentru efectul lor terapeutic. Personal m-au ajutat și mă ajută în perioadele grele.

Am fost foarte plăcut surprinsă să văd că au același efect și la copii.

Primul lucru pe care l-a făcut instinctiv când s-a întors Ghidușa acasă după aproape o lună de spitalizare, a fot să se refugieze în lumea ei magică. A făcut mult doritul dus lung, apoi si-a ales o carte haioasă, și-a creat un spațiu relaxant cu lumini prinse pe baldachinul de deasupra fotoliul ei de lectura, s-a așezat confortabil și a citit cu plăcere 2-3 ore legat. O carte și încă una și a ținut să fie toate vesele.

A concluzionat singură că și alte persoane cum sunt personajele din cărți pot trece prin experiențe similare și asta a ajutat-o să nu se simtă singură în procesul ei de vindecare. Cărțile i-au dat o energie bună și au ajutat-o enorm de mult în acea perioadă grea. Trebuie să vă spun că și eu le-am privit atunci ca pe un aliat de nădejde, în special când energia mea a era foarte scăzută:

LECTURĂ ÎN TANDEM                                                           

Nu vreau să sune a egoism, dar așteptam în sinea mea acest moment de independență pentru a mă putea cufunda mai mult în cărțile mele ce așteaptă cuminți necitite. Citeam și pentru mine, dar nu atât cât aveam nevoie. Pentru mulți ani am fost mai mult în zona poveștilor de copii, citind zilnic până când răgușeam sau pur și simplu adormeam înaintea copilului. Mi-a fost dor de cele de adult, dar lumea aia mica e diferită tare. E magică, terapeutică, balsam pentru minte și suflet.

Visam la momentul acela când vom citi împreună servind eu o cafea și ea o ciocolată caldă și iată-l că a venit.

Glumim și ne comentăm alegerile în materie de cărți. Petrecem același timp de calitate împreună și o observ cum se îndreaptă încet dar sigur spre preadoleșcență. Vocabularul este din ce în ce mai sofisticat, gândește logic și face conexiuni complexe.

Acum, ea citește Harry Potter și-mi povestește entuziasmată despre vrăjitori și despre cum descoperă încet încet misterul, iar eu citesc cărți terapeutice, mai exact “Darul” scris[ de Dr. Edith Eva Eger, și-i spun că mă simt mai fericită, cu mintea hrănită, mai împlinită, cu fiecare carte care îmi trece prin mână.

Cumpără uneori cărți cu bani din pușculița ei pentru “ Nevoi” și îi place să mă răsfețe și pe mine cu o lectură nouă. Despre modul cum își organizează bugetul am scris aici. Alteori ia 2 cărți la fel, una pentru ea și cealaltă e pentru dăruit, așa cum face și mami de foarte multe ori. Alesia, copilul meu oglindă.

Și pentru că cineva m-a întrebat ironic recent: “Dar ea mai copilărește?”

O, da! Și ce copilărie frumoasă are, ca în povești! Ea însăși e o poveste de copil.

Vă doresc să aveți parte și voi de copii poveste, dar mai întâi fiți voi pentru ei, o poveste!

Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.

Îți mulțumesc că citești articolele mele. Să fie cu folos și inspirație.

Te invit să ne urmărești pe pagina de facebook Copilarie in oglinda | Facebook si Instagram.