Iarna a venit cu adevărat. Ninge fără oprire, fulgii de zăpadă cad din cer tot mai mari și
mai mulți. În timp ce orașul dormea, natura și-a schimbat complet haina, înlocuind-o pe cea gri și mohorâtă cu una albă și strălucitoare. Oriunde te uiți, totul e alb și sclipește.
Îmbrăcată în haine groase, Măriuca pornește la joacă spre parc cu mami și tati, pășind cu greu prin troienele de zăpadă.
Călcând peste covorul de omăt, Măriuca observă forma pașilor ce se aștern în urma lor ca niște furnici într-o lume albă și uriașă.
― Încă una mică și încă două mari, încă una mică și încă două mari. Talpa mea e cea mai mică, a ta, mami, e de mărime mijlocie, iar a lui tati e cea mai mare.
Măriuca numără pașii mici și mari și se amuză de forma ghetelor lăsată în urma lor, până când în fața ei se așterne un peisaj desprins ca din poveste. Măriuca se oprește din numărat și rămâne cu gura căscată în fața priveliștii oferite de parcul binecunoscut, până ieri gri și mohorât.
― Priviți cât de frumos este astăzi parcul! Cu cât se afundă mai adânc, cu atât zăpada e mai neatinsă, totul e alb, moale și pufos.
Oamenii se sfiesc să calce în zăpada afânată ca să nu strice frumusețea tabloului.
Dar Măriuca nu stă pe gânduri și se aruncă în pătura albă, mișcând energic din mâini și din picioare. Mama și tata i se alătură voioși, formând împreună trei îngeri de zăpadă.
― Îngerul mic e înconjurat de îngerii mari! Îngerii mari îl țin de mână pe îngerul mic! Îngerul mic e fericit între îngerii mari! spune Măriuca, privind cu ochi strălucitori la tabloul pe care tocmai îl formaseră. Între timp, parcul s-a umplut de copii și Măriuca aleargă dintr-o parte în alta alături deprietenii ei. Chiuie și se tăvălesc în zăpadă până când li se mai zăresc doar nasul și ochii. Cu mare precizie, Măriuca nimerește cu un bulgăre căciula tatălui, provocându-l în felul acesta la marea bulgăreală.
― O să-ți nimeresc și eu căciula, Spiridușule! se laudă tata, îndesând între palme un bulgăre mare de zăpadă.
― Nu mă prinzi, pentru că eu sunt rapidă ca un ghepard! râde Măriuca și o zbughește la fugă pe aleile înțesate de glasuri și chiote bucuroase de copii.
Un pic mai în jos, un grup de copii se dau cu săniuța.
― Pârtieeeee, strigă aceștia, alunecând în jos către lacul înghețat. Copiii râd și se distrează grozav.
Încet-încet se lasă seara, iar frigul pătrunde cu îndrăzneală chiar și prin cele mai groase haine.
Măriuca se dezmiardă, apropiindu-și obrăjorii roșii de fața mamei.
― Au! strigă mama, spre amuzamentul Măriucăi. Ți-ai pus cumva un țurțure de gheață în loc de nas?
Măriuca râde în gura mare.
― E doar un nas! răspunde ea.
― Da, da, un nas rece ca gheața și roșu ca focul!
Prin decorul de iarnă adevărată, cu zăpadă peste tot și oameni zgribuliți ascunși sub hainele groase, Măriuca ajunge acasă în lumea poveștilor ei.
Face o baie caldă și adoarme imediat, visând la un Crăciun cu multă zăpadă cum numai în povești mai poți să vezi.
Noapte bună, micuțule cititor!
Citeste si:https://copilarieinoglinda.ro/2024/01/18/povesti-cu-oameni-de-zapada/
Vezi cartea: https://copilarieinoglinda.ro/product/mariuca-in-cautarea-magiei-craciunului/
Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Te invit să ne urmărești pe pagina de Facebook si blog Copilarie in Oglinda, iar dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share articolului pe pagina ta de Facebook.
