De-a lungul timpului, m-am tot lovit de întrebarea: “ Tu când ai început sa-i citești fetiței tale și cum ai procedat să fie atrasă de cărți? “
Răspunsul meu a venit simplu și natural: de când era în burtică. Și ce credeți? M-am lovit eu oare de șabloane sociale, de râsete, ochi dați peste cap, “ai prea mult timp”, “ exagerezi, e cam devreme.. “ ? M-am cam lovit. Dar partea bună e că nu am fost deloc afectată. Pentru noi s-a dovedit a fi o experiență unică și benefică. Citisem câteva studii de specialitate care îmi confirmau faptul că bebelușii sunt foarte receptivi la ritmul vocii și al poveștilor încă de când sunt în burtică. Și cum Ghidușa mea era pusă pe tumbe, cântecul și vibrația vocii mele au fost cele care au reușit să o liniștească, având un efect puternic de calmare și de apropiere.
În primele luni de viață, am explorat mai întâi eu acest subiect și am căutat modalități adecvate de a introduce cartea în programul ei zilnic. Îmi doream și îmi doresc să crească independent și cu deschidere la tot ce există în jurul ei și cred ca prin intermediul cărților o pot face cel mai bine. Atrasă de cărți și povești de mică, această activitate a fost o mare plăcere mai întâi pentru mine.
Imediat după naștere, vederea bebelușilor nu este încă clară. În primele luni de viată, vederea se formează gradual și tot gradual bebelușii încep să perceapă și culorile. De aceea pentru perioada 0-6 luni și chiar spre un an, numeroase studii recomandă cărțile cu imagini alb-negru, textile sau cartonate. Contrastul alb-negru activează creierul și ajută la focusarea obiectivului. În această perioadă m-am bucurat de momente scurte de liniște, timp în care Ghidușa a privit neasistată o cărticică cu pagini textile alb-negru, pe care am prins-o lângă pătuț. Cred că a fost cam singura perioadă petrecută în pătuț înainte ca acesta să devină obiect de decor sau spațiu de depozitat jucării. Caruselul cu jucării colorate, s-a dovedit a fi un element nefolositor imediat după naștere, culorile reprezentând un punct de interes abia după 2-3 luni.
Nu mare mi-a fost uimirea sa aflu ulterior dintr-un tratat al creșterii copilului, că în primele luni de viață și creierul copilului este dezvoltat foarte puțin, iar fiecare acțiune pe care o facem noi: citit, cântat, alintat, joacă, vorbit, prezentarea imaginilor alb-negru, sunt stimuli necesari pentru dezvoltarea creierului în totalitate. Și cu cât creierul este mai stimulat cu elemente pozitive, copilul va reuși să facă conexiuni cât mai bune pe măsură ce crește, va fi tot mai creativ și inteligent.
Odată ce a început să fie din ce în ce mai activă, i-am pus la îndemână 2-3 cărți textile cu elemente și textură diferită, pagini care foșnesc și 1-2 elemente pe pagină.
A explorat vreme bună acest tip de cărți, bucurându-se intens de experiența senzorială, dar și de ideea de carte si răsfoit.
Am introdus apoi cărțile mici cartonate si 2-3 din lemn, tot cu 1-2 elemente pe pagină, animale, păsări, diverse obiecte si culori. Le-a explorat singură bucurându-se de experiența senzorială, dar le-am explorat pe fiecare și împreună. În funcție de răbdarea ei, i-am povestit ce văd în imaginea pe care mi-o prezintă. Cărțile au fost răsfoite de ea în funcție de interesul pe care îl avea față de anumite imagini sau pagini, iar eu i-am respectat alegerea și am repetat uneori sunetul aceluiași animal de nenumărate ori. Faptul ca i-am respectat alegerea, i-a sporit încrederea în propriile alegeri de mai târziu, trecând după un timp de la alegerea paginilor cu imagini preferate la cărțile ei preferate.
Am inventat zeci de povești și i-am vorbit în continuare foarte mult, petrecând astfel timp de calitate alături de ea. Această rutină devenind o plăcere pentru mine, o joacă pentru ea dar și stârnirea interesului de a înțelege și căuta cât mai multe noțiuni noi.
Pe măsură ce a început să aibă mai multe achiziții, ghidată de pedagogia Montessori, i-am pus la îndemână elementele prezente în cărți, sub formă de figurine, animale, diverse cuburi colorate pe care a reușit sa le asocieze cu imaginea din carte, dar și elemente reale, pe care le-a regăsit în paginile mici ale cărților ei, prezentându-mi cu încântare fiecare descoperire.
Și pentru că în același timp trebuia să satisfacem și alte nevoi, masa ei de servit mâncarea din bucătărie s-a transformat în masă de “studiu” și joacă, în timp ce eu îi pregăteam hrana. O țineam lângă mine și încercam să socializez cât mai mult cu ea, îi vorbeam mult, pentru a nu pica în capcana punerii copilului in fața ecranului până când eu îmi termin treaba.
Cărțile au fost variate pe măsură ce interesul ei a devenit tot mai mare. După 6 luni i-am pus la îndemână cărțile cu sunet și am început să-i citesc rime scurte. Cele mici din primul an de viață, au fost cărți de sacrificiu, ros si explorat din toate punctele de vedere. Am înțeles și nu am insistat să i le iau, deoarece la vârsta aceea era în plin proces de achiziții. Dar totuși, pentru că țin foarte mult la fiecare carte, mi-am dorit să o ajut să înțeleagă că o carte este un obiect prețios și delicat și nu doar unul de ros. Așa că i-am arătat cu blândețe Ghidușei cum ne purtăm cu o carte, cum să țină o carte, cum să întoarcă cu grijă fiecare pagină și cum să o așeze la loc.
Am continuat să-i citesc cu intonație și să-i vorbesc foarte mult, pentru că sunetul vocii mele avea un efect benefic și stimulator aproape de fiecare dată când îl auzea.
În jurul vârstei de un an, am introdus în rutina ei cărțile cu povești scurte și ilustrație, cărțile de căutare, pe care le citeam și cărora le găseam zeci de înțelesuri împreună. Pe marginea unei cărți ilustrate poți atinge diverse subiecte, ajutându-i pe copii să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul lor și să interacționeze cu mediul în care trăiesc. Ghidușa, la fel ca toți copiii, era atrasă de lumea reală, de tot ce se petrece în jurul ei și de aceea am căutat să-i pun la dispoziție cărți bazate pe realitate.
Mi-am dorit să-i fac cunoștință foarte devreme cu cartea, în primul rând pentru că am fost atrasă eu de lectură, dar și pentru că citisem un studiu conform căruia, fiecare bebeluș se naște cu o capacitate de învățare foarte mare, care se poate pierde prin neutilizare după vârsta de 3 ani.
Introducerea ideii de lectură în rutina ei încă din primele săptămâni de viată, m-a determinat să studiez atent și calitatea cărților pe care le achiziționez, fiind atentă la calitatea hârtiei, calitatea textului, dar și la calitatea imaginilor care se recomandă să fie cât mai aerisite în primul an de viață, pentru a nu-i obosi și pentru a nu le tulbura concentrarea.
În acest demers am avut alături și alte mămici cu care am împărtășit aceeași preocupare dar și câteva grupuri online, unde câteva persoane bine informate, dedică din timpul lor pentru a transmite informații valoroase.
Concluzionând, pentru noi experiența explorării cărților din primul an de viată, a avut mai multe beneficii:
CONECTAREA: crearea legăturii părinte-copil prin sunetul vocii, alinturi, cântece, momentele speciale petrecute împreună dar și menținerea legăturii apropiate cu părintele care îi citește pe termen lung.
EXPUNEREA COPILULUI VIZUAL, prin interacțiunea cu mediul în care trăiește, prin explorarea elementelor simple prezentate în paginile cărții dar și a elementelor prezentate în formă naturală.
EXPUNEREA LA SENZORIAL, prin explorarea paginilor de textură și formă diferită, menite sa încânte și să surprindă simțurile.
ACTIVITATE PLACUTĂ, prin crearea sentimentului de dragoste pentru cărțile introduse ca o rutină obișnuită sau joacă zilnică și nu ca o obligativitate, prin explorare și cunoaștere, prin timpul petrecut împreună cu părinții care îi citesc sau îi creeză diverse povești pe tema imaginilor întâlnite.
DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE, prin expunerea la emoții și trăiri ale personajelor din carte, prin intonația vocii, prin descrierea caldă și calmă făcută de către părintele care îi citește.
DEZVOLTAREA VOCABULARULUI, prin expunerea la un număr mare de cuvinte zilnic într-o activitate plăcută și prin dialogul constant cu părinții, prin folosirea acestora și în alte contexte sociale.
DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE EXPRIMARE, CONCENTRARE ȘI CREATIVITATE, prin dorința de prezentare a ceea ce vede în carte, prin dezvoltarea capacitații de a reuși să asocieze elementele simple din carte cu cele din mediul lui, prin modul cum reușește să se concentreze pe ceea ce are de făcut, prin asocierea sunetului auzit cu elementul din carte.
DEZVOLTAREA IMAGINAȚIEI, prin îmbogățirea descrierii poveștii, sau redarea altor povești, în funcție de informația percepută.
DEZVOLTAREA ATENȚIEI ȘI A MEMORIEI. Cititul și joaca cu cărțile, i-a îmbunătățit Ghidușei puterea de concentrare și atenție încă din primele luni de viață și i-a stimulat capacitatea cognitivă.
Și pentru că sunt sigură că cititul îi va lărgi orizonturile cunoașterii, în următorii ani am pătruns împreună mai adânc în tainele lecturii, făcând un efort conștient în direcția explorării permanente în lumea cărților de calitate, fără a forța în vreun fel ci doar de drag si cu plăcere.
Nu am insistat și nu voi insista să explorăm cărțile atunci când nu-si dorește, sunt și momente de acest gen, sau pur și simplu are alte preocupări. Acest obicei a fost introdus treptat și natural în rutina ei, devenind în timp o activitate plăcută, relaxantă și liniștitoare.
Crește frumos în lumea poveștilor, descoperă lumi noi și creează o legătură unică cu părinții.
Mă bucur nespus că este atrasă de cărți în defavoarea ecranelor, însă acest aspect nu a constituit și nu va constitui niciodată motiv de laudă și nici nu mi-aș dori sa văd în jurul meu părinți care își forțează copiii să citească fără ca aceștia să fie atrași. Copiii sunt curioși și dornici să deschidă singuri cărțile dacă le au la îndemână, iar acesta trebuie să devină un obicei al părintelui. Cred si susțin că a învăța un copil încă de mic să se bucure de cărți, este un pas important pentru o lume și o viață mai bună.
Mai jos vă las câteva recomandări de cărți explorate de noi în primul an de viață.
- Cărți textile: 2-3 cărți din Ikea; jucăria bebelușului Edușhape;
- Seria “Prin ochi de bebe” cuprinde 4 cărți: Melcul, Zmeul, Lingura și Furculița (alb-negru) si Armonica (mix de imagini alb, negru și roșu);
- Colecția de carți scrise de Xavier Denoux;
- Colecția de carți ”Bebe ascultă și învață”-mângâie și ascultă, Litera.
- Bebe Montessori-Mare sau mic?
- Prima mea carte Montessori- Forme
- Bebe Montessori-Animale
- Atinge, pipăie, privește –Prima carte senzorială a bebelușului-Litera
- Animale de la fermă, carte cu sunete
- Omida mâncăcioasă; Omida Măncăcioasă carte-jucărie-Eric Carle
- Vrei sa fi prietenul meu?-Eric Carle
- Prima mea carte despre culori-Eric Carle
- Din cap pâna în picioare-Eric Carle
- Gărgărița morocănoasă-Eric Carle
- Domnul căluț de mare-Eric Carle
- Prima mea carte despre numere-Eric Carle
- Ghici cât de mult te iubesc-Sam McBratney
- Seria Pippa si Pelle cartonate-Univers Enciclopedic
- Seria Miffy-Cartea Copiilor
- Micuța mea stea-Pandora
- Te iubesc zi și noapte-Pandora
Mă bucur că ai ajuns la finalul articolului și sper ca ți-a fost de folos povestea experienței noastre din primul an de viață. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share pe Facebook.