POVEȘTI CU OAMENI DE ZĂPADĂ din aluat sărat

Voi vă jucați cu aluatul când erați mici? Eu da! Îl modelam sau chiar gustam din aluatul dulce de cozonac, îmi plăcea să decupez gogoșile sau fursecurile în diferite forme, să fac pâinici mici, iar mama cred că se bucura de compania si bucuria mea, fără să știe câte beneficii avea de fapt acest material simplu și la îndemâna oricui, în dezvoltarea unui copil.

Jocul cu aluat, trezește rapid interesul celor mici, modelarea fiind una din activitățile preferate in primii ani de viața.  Pentru Ghidușă, aluatul a fost una din jucăriile ei preferate încă de când era un ghem, joc ce o ținea concentrată pentru mai mult timp lângă mine în bucătărie.

Activitățile practice au fost introduse de timpuriu în rutina ei, de la modelat aluat, până la sortat șosete, udat flori, spălat vase mici, așezat tacâmuri, aranjat o masă, dezvoltând în acest mod îmbunătățirea abilităților de comunicare, pentru că, atunci când copiii se joacă împreună cu părinții, apar oportunități de practicare a limbajului, și implicit dezvoltarea vocabularului.

„Te rog”, „mulțumesc”, „poftim”, ” cu plăcere”, se învață mai ușor prin exemplu și exersarea acțiunilor ce fac legătura între exprimare și acțiunile din jurul lor.

Pe lângă abilitatea de comunicare, răbdare și concentrare, joaca cu aluatul este mai ales o experiență senzorială pentru pitici, fiind recomandată în special copiilor sensibili emoțional, dar la fel de benefică și pentru copiii cu multă energie. Din punct de vedere emoțional, aluatul e terapie pentru cei mai închiși în ei, pentru că le permite acestora să-și conecteze mintea și corpul într-o activitate care îi liniștește foarte mult, eliberându-se mult mai ușor de emoțiile blocante.

Iar dacă activitatea este făcută alături de un adult care îl introduce pe cel mic cu bucurie într-o atmosferă relaxantă a jocului de familie fără reproșuri că-și  murdărește hăinuțele, copilul reușește să capete control asupra întregului corp, al simțurilor și al propriilor emoții.

Ei și dacă Ghidușei tot îi plăcea să se joace atât de mult în aluat, în sezonul alb, am început să creăm decorațiuni din aluat sărat, pe care le-am copt, apoi decorat, păstrând astfel forma mânuțelor sau a tălpițelor ei mici la diverse vârste și peste ani.

Așa a luat naștere într-o zi de Decembrie pe când Ghidușa avea cam 4 ani și se bucura intens de provocările găsite pe bilețelele ascunse în calendarul surpriză, despre care am scris aici, “Povestea oamenilor de zăpadă”, un tablou cu forma tălpilor noastre ce ne zâmbesc peste ani, amintindu-ne cu mult drag de o Ghidușă simpatică de câțiva anișori.

Materialul este simplu și accesibil, dar pentru a crea ornamentele, trebuie mai întâi să cunoști ingredientele și pașii.

Iată de ce am avut nevoie pentru a da naștere poveștii Oamenilor de zăpadă:

  • multă bucurie și voie bună
  • un copil entuziasmat și curios
  • mama si tata care se alătură proiectului
  • un bol încăpător
  • 2 căni de făină
  • 1cană de aceiași mărime de apă
  • 1cană de sare
  • mânuțe pricepute
  • tălpile noastre pregătite pentru amprentă
  • pălmițele Ghidușei pregătite pentru alte amprente
  • câteva forme de fursecuri
  • pensule, vopsele acrilice, plastilină și câteva decorațiuni sclipicioase

 Modul în care se fac ornamentele:

Făina, sarea și apa au fost omogenizate bine de Ghidușă până și-a consumat aproape toată energia. Aluatul trebuia să iasă compact și nelipicios, așa că spre final când era nevoie de mai multă forță, a intervenit puțin mama.

Pe masa tapetată cu puțină făină, Ghidușa a întins o foaie mai groasă, iar eu alta mai subțire.

În foaia de aluat mai groasă, ne-am lăsat fiecare amprentele tălpilor, am decupat pe lângă fiecare astfel încât să rămână doar forma de talpă a fiecăruia cu o grosime de 7-8 mm.

Le-am pus apoi la copt la foc mediu spre mic pentru o oră jumate, timp în care ne-am ocupat de cealaltă parte de aluat întinsă mai subțire, din care am făcut brăduți, îngerași, steluțe, căsuțe și mânuțe.

Acestor forme le-am făcut și câte o gaură cu un pai de băut, loc prin care va trece șnurul cu ajutorul căruia o parte din ornamentele noastre vor fi decorate ulterior și vor fi prinse în brad.

See Also

Aluatul trebuie să fie foarte bine uscat, iar după ce se răcește, acesta poate fi decorat.

Ghidușa a fost foarte încântată să decoreze ornamentele făcute chiar de ea, le-a agățat fiecăruia câte un șnur, apoi le-a găsit câte un loc în brăduț sau în cutia de cadou a celor dragi.

Pentru că este foarte important ca cei mici să se dezvolte din toate punctele de vedere: fizic, emoțional, motric dar și cognitiv, copiii au nevoie de timpuriu să experimenteze tot felul de activități senzoriale.

Aluatul sărat este un material accesibil, minunat pentru activitățile celor mici, având o serie de caracteristici benefice în dezvoltarea acestora.

Beneficiile și caracteristicile aluatului sărat:

  • contribuie la dezvoltarea cognitivă și a motricității fine prin modelarea obiectelor și prin atenția la detaliile mici și medii;
  • dezvoltă îndemânarea și creativitatea;
  • crește încrederea în sine atunci când observa că din mâinile lor mici, diverse obiecte încep să prindă formă;
  • experiență terapeutică pentru cei închiși emoțional, reușind astfel prin joaca cu aluatul să se elibereze de emoțiile blocante;
  • control asupra întregului corp, al simțurilor și al propriilor emoții;
  • înțelegerea importanței muncii în echipă;
  • îmbunătățirea abilității de comunicare;
  • abilitatea de concentrare;
  • este un material minunat, accesibil și sigur pentru copii;

Până pe la vârsta de 6-7 ani, creierul copiilor se dezvoltă foarte repede, formându-se multe conexiuni neuronale. Așa că, o experiență de acest gen nu poate fi decât benefică, oferindu-le copiilor ocazia în același timp să realizeze chiar ei o amintire pentru cei dragi în prag de sărbători.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright Copilarie in Oglinda 2020 | Branding & Website realizate de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top