O prietenă dragă m-a chemat ieri la schimb de mărțișoare și energii primăvăratice.
-Ești ok? Nu prea mai scrii. E ziua scriitorului, poate ar trebui să spui ceva despre asta.
Nu am scris ieri de ziua scriitorului, pentru că nu mă consider scriitor. Scriu în online cu frecvența pe care mi-o permite timpul și energia. Creez povești din ceea ce sunt și trăiesc, din ce învăț alături de puiul meu. Le las apoi să circule prin lumea asta mare, să ajungă la alte suflete, părinți și copii, ce au nevoie de inspirație și încurajare.
Dau si primesc iubire in online, sub formă de gânduri si idei, povesti, intenții personale, din alte învățături ale vieții. Primesc si eu la rândul meu din multe părți.
Sunt atâtea experiențe, miracole, idei de împărtășit. Le notez în suflet și În minte, pe agendele ce stau cuibărite în fiecare geantă pe care o port și mi-am promis să le împărtășesc în tihnă. Sub formă de postări scurte, articole pe blog, sau poate o carte. Timpul ei nu a venit încă. Dar nici nu a apus. Poate atunci mă voi fi numit cu adevărat scriitor. Sunt încă multe de învățat, de integrat.
Astăzi a plouat cu energie bună. M-am agățat de ea să aștern în scris aceste gânduri pentru mine și pentru sufletele ce-au pătruns în colțul meu de lume. M-am privit în oglindă sa observ schimbarea pe care o simțeam în interior. Oglinda nu mă minte niciodată. Eu o mai fac. Mă răsplătește astăzi cu lumină, raze de soare reflectate din propria privire. Vă dau și vouă un pic de energie din liniștea mea de astăzi. Dau din ce sunt, din ce devin.
Croșetez povești din lucrurile pe care le simt și le știu. Sunt nopți în care cuvintele curg și-mi sunt cel mai puternic medicament. Așa am început să scriu. Pentru suflet, pentru propria devenire. Arta scrisului e complexă, te ajută să te descoperi, te ajută să fii, să te expui cu vulnerabilitate, te ajută să-ți umpli goluri.
Scrisul e căutare, iar cele mai multe poteci sunt ori bătătorite, ori înfundate. Uneori te blochezi pentru că te apasă greul vieții și scrii haotic, incoerent, incorect. Scrii dus de val. Li s-a întâmplat și li se întâmplă multora. Pentru scris ai nevoie de o minte limpede.
Deseori scriu despre cărțile pe care le citesc, despre experiențe personale ce cred că pot fi inspirație. Din când în când, în lumea mea de poveste își face loc Ghidușa, din dorința de a inspira și alți copii să citească. Își prezintă cu bucurie cărțile, iar eu savurez cu înghițituri mari momentul. Ceva voi fi făcut bine. Mă hrănesc și eu din reușitele ei, fără să mi le asum în totalitate.
Îmi imaginez multe, visez fără limite, încerc să-mi depășesc limitele si picur intenții curate în tot ce clădesc. Cei care îmi trec pragul în online, dar mai ales dincolo de online, știu, simt. Să nu uităm că orice fapt măreț a fost mai întâi imaginat. De oameni care pun pasiune, consecvență și răbdare, nelăsând nici-un critic să le afecteze încrederea în sine. De oameni care știu să privească în profunzime alți oameni. Aceștia sunt puțini, așa că ține-i aproape atunci când dai de ei sau când ei dau de tine.
Sunt unul din călătorii acestei vieți ce și-a deschis aripile spre învățare continuă
Nu le am și nu le știu pe toate. Sunt unul din călătorii acestei vieți care și-a deschis aripile spre învățare continuă. Viața însăși e o continuă lecție, iar învățarea nu se termină niciodată. Undeva în adâncul sufletului și conștiinței mele, există acea sămânță de care mă leg cu încredere să înfloresc, să cresc, să fiu.
Creația mă face fericită. Să scriu, să pun pe masă o plăcintă pentru cei iubiți și alta pentru oamenii străzii, să fac din locul unde stau o oază de liniște, să-i fac o fustiță Ghidușei și 2 bentițe prietenei ei, să personalizez cadouri, să citesc cărți pe care le țin în mână. Mă simt fericită când vă inspir pe voi cei care îmi citiți gândurile acum. Când ajut, ascult și văd fără să proiectez judecăți.
Îmi place să mă uit la alte suflete care inspiră pe curat, în mod autentic, cu vulnerabilitate și le admir curajul de a nu ține cont de gurile lumii.
Iubesc când dăm una de la alta prin online, apoi ne întâlnim să admirăm ce a putut cealaltă să fie, să facă. Ne luam încredere din strălucirea și sinceritatea celeilalte și nu adâncim povești pe minus din ce nu am reușit să fim. Aceasta e lumea care îmi hrănește sufletul de când scriu aici în online, sau pe te miri unde. Scriitor, ne-scriitor, înainte de orice titlu pe care ti-l câștigi construind povești, ești om. Iar oamenii au nevoie de oameni.
Așadar, la început de primăvară vă las un pic din mine, din omul Ileana. Vă doresc să aveți forța creatoare și inspirația de a vă pune dorințele în practică. Oricare ar fi ele. O primăvară plină de oameni în acord cu sufletul si energia voastră.
Citește și:
Prezentul meu este prezentul clipei – Copilarie in oglinda
12 CĂRȚI TERAPEUTICE CARE M-AU AJUTAT IN 2022 – Copilarie in oglinda
Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Te invit să ne urmărești pe pagina de Facebook si blog Copilarie in Oglinda, iar dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share articolului pe pagina ta de Facebook.