A fost odată un Nobil bătrân și bun ca pâinea caldă. Bunătatea inimii lui nu avea margini, iar oamenii îi spuneau Moș Nicolae, sau Sfântul Nicolae.
Sfântul Nicolae este sărbătorit in zilele noastre pe data de 6 Decembrie și poartă cu el din moși strămoși câteva semnificații magice de aducător al zăpezilor, patron al marinarilor, brutarilor, aducător de noroc pentru fetele necăsătorite și ocrotitor al celor nevoiași.
Dar de atâta timp, poveștile s-au tot încâlcit, vremurile și obiceiurile oamenilor s-au tot schimbat si ele, iar Nicolae a îmbătrânit, fiind cunoscut astăzi ca Moș Nicolae, un bătrân bun și darnic, care iubea nespus copiii.
În noaptea de 5 spre 6 Decembrie, obișnuia să lase în ghetele bine îngrijite ale copiilor dar și ale adulților, ceva dulciuri, fructe și jucării mici, daruri simbolice ce îi bucură pe cei mici, un strop de magie și multă bucurie.
Lui Nicolaie, îi place să ajute oamenii în liniște fară să fie văzut atunci când pune darurile în ghetuțe, deci am putea spune despre el că era un bătrânel simpatic, umil și modest, al cărui model îl poate urma oricine.
E Moșul darurilor mici, dar este în același timp Moșul bucuriilor mari, fiind deschizător al sărbătorilor de iarnă și al cadourilor.
Moș Nicolae există la fel ca și fratele lui Moș Crăciun, fiind simbol al credinței, bucuriei și bunătății.
Bătrân ca și timpul din care vine, Moș Nicolae a început să se modernizeze aliniindu-se cerințelor și forfotei din magazinele pline cu jucării și dulciuri care iți iau ochii și iți fură energia.
Aș zice chiar că, între cei doi Moși nu prea mai e mare diferență, iar noi, cei care ar fi trebuit să-i fim exemplu de urmat, am intrat în hora nesfârșită a cumpărăturilor, agitației și traficului infernal din care greu mai găsești ieșirea.
Și atunci, când oare mai simțim, când mai trăim acele clipe de magie, când mai avem timp să ne mai conectăm cu copiii noștri, cu cei dragi, cu noi?
Poate că atunci când mare parte din noi ne-am opri și am încerca să descâlcim poveștile celor doi Moși mult prea aliniați astăzi ca obiceiuri?
Poate că atunci când am începe să realizăm că… ghetuțele copiilor noștri sunt mici? iar ei nu au nevoie de atâtea jucării trecătoare, ci de daruri care rămân pentru mult timp în inima și în amintirea lor, pentru că inima lor este încăpătoare și dornică să primească atenție și multă iubire.
Poate atunci când am realiza că oricât de multe ne-am permite noi să le oferim din punct de vedere material, ei au nevoie de daruri care nu costă, de daruri ce se găsesc la îndemâna oricui și nu în magazinele frumos împodobite?
Noi ne-am oprit. Ne-am oprit pentru că am obosit, pentru că aveam nevoie de liniște, pentru că am descâlcit la timp poveștile celor doi moși, așezându-le pe fiecare la locul lor. Dar cel mai mult ne-am oprit pentru ea, pentru fetița noastră, ce merită și are nevoie de mai mult decât cadourile materiale din ghetuțe.
Are nevoie de prezența noastră și nu de multe jucării, are nevoie să se bucure cât mai mult de magia lucrurilor simple dar infinit mai importante și da, are nevoie să cunoască adevărata semnificație a Moșului Nicolae.
Astăzi, în seara de 5 spre 6 Decembrie e mare agitație la noi acasă și nu în magazine.
Inspirată fiind de bunătatea Moșului, Ghidușa pune în fiecare an un cos roșu lângă ghetuțele frumos lustruite, în care adună din timp o parte din jucăriile ei dragi cu care nu se mai joacă, hăinuțe, câte o bunătate și alege să le ofere în dar altor copii, lăsând odată cu ele în coș și o parte din sufletul ei generos și bun.
În noaptea în care Moș Nicolae o vizitează, nu uită să ia din coșul cel roșu darurile Ghidușei, cu instrucțiuni clare lăsate pe un desen ce ilustrează dorința ei de a le duce mai departe copiilor mai puțin norocoși ca ea, întâlniți in drumul lui lung din această noapte.
Atunci când trece pe la fereastra Ghidușei, Moș Nicolae îi lasă în ghetuțe aroma celor mai înmiresmate fructe de sezon, dulciuri, cărți cu povești uneori, iar alteori o pijama sau o jucărie mică.
În semn de apreciere și mulțumire, Ghidușa îi lasă Moșului lângă ghetuțe, o farfurioară cu turtă dulce făcută chiar de ea și un pahar de lapte cald.
În casă se simte prezența aromei Crăciunului, mirosind intens a scorțișoară, nucșoară vanilie și a portocală, iar noi, chiar daca suntem mari, simțim si trăim din nou emoția si magia copilăriei alături de copilul nostru.
Dragă Moș Nicolae, pentru că anul acesta este unul diferit, te rog sa aduci în ghetuțele tuturor înainte de orice altceva, liniște și sănătate.
Și pentru că știu eu că ești deschizător al zăpezilor, te rog Moș Nicolae să faci să ningă deasupra celor dragi cu fulgi uriași de sănătate.
Iar mie, îmi poți lăsa ghetele goale, dar umple-mi sufletul, te rog!
Voi ați pregătit ghetuțele? Haideți repede să le lustruiți, am pus eu o vorbă bună Moșului să lase un strop de bucurie, liniște și sănătate și în ghetele voastre.
Te invit să urmărești și să citești și alte povești, pe pagina de Facebook Copilărie în Oglindă și pe Blogul cu același nume.
