Despre joc și importanța lui în copilărie, s-a scris și încă se scrie mult. Mulți dintre noi cunoaștem faptul că are un rol important în dezvoltarea celor mici, este esențial pentru buna lor dispoziție, dezvoltare și creștere și este o activitate de care nu s-ar lipsi chiar dacă noaptea ar fi tot zi.
Odată ce am devenit mamă și am fost nevoită să cobor în joaca și în lumea ghidușei mele, am descoperit că jocul este mult mai mult de atât:
Jocul este limbajul copilului la vârste fragede, este un mod prin care copiii exprimă liber și sincer ceea ce gândesc, este un mod de comunicare, un liant între părinte și copil, jocul este iubire și modul in care ei înțeleg și descoperă lumea.
Puterea jocului simplu
Ne dăm sau nu seama, copiii încep să se joace încă din primele lor săptămâni de viață chiar dacă nu au jucării sau accesorii sofisticate pe lângă ei care să le atragă atenția. Copilul îți zâmbește, gângurește, se joacă cu mâinile, accentuând aceste elemente simple de joc într-un mod natural, în momentul când are pe cineva în preajmă, pentru că oricâte jucării i-am oferi, copilul are nevoie încă de mic de noi în jocul lui.
Așa am realizat că ceea ce o face cel mai mult fericită pe ghidușa mea atunci când vine vorba de joacă, este de fapt CONECTAREA. Deși am fost foarte atentă atunci când am achiziționat jucării pentru ea în primii ani de viață, acestea i-au stârnit curiozitatea imediată și au avut un impact doar pentru scurtă durată.
Firește că au avut și jocurile acestea educative un rol important în dezvoltarea ei, dar ceea ce vreau să subliniez este faptul că în special în primii ani de viață, jucăriile au fost lăsate deoparte ori de câte ori am apărut în raza ei vizuală, trecând subtil de la jucării la joaca simplă și negândită, la jocuri de rol cu o jucărie de pluș și mama, interpretat și descoperit personaje din povești, la alergat sau v-ați ascunselea, trecând de fapt la ceea ce avea nevoie cu adevărat: bucurie, râs și voie bună prin simplitate, atenție și conectare.
Cu ajutorul jocurilor educative, jocurilor de rol și a vieții practice, a avut și încă are ocazia să învețe să descopere lumea care o înconjoară, iar cu ajutorul poveștilor a reușit să se exprime liber, sa conștientizeze ceea ce simte, evoluând în ritm propriu.
Copilul are un imens potențial de creativitate și energie încă de la naștere, care nu cere decât să se dezvăluie, rolul nostru fiind indispensabil , deoarece un copil nu poate reuși doar pe cont propriu.
Beneficiul jocului în primii ani de viață, crește atunci când unul din părinți coboară conștient în lumea jocului lui.
Prezența mea neperturbată de telefon, tv. sau alți factori, m-a ajutat să o cunosc mai bine și să înțeleg uneori dacă jocul oferit copilului este despre și pentru ghidușa mea, sau este despre și pentru mine. Ador sa-i fiu alături, să o ghidez în descoperirea lumii prin joc sau prin povești, să o observ și să o aud râzând, pentru că nu-i așa, jocul e magic și are acel ceva care activează de multe ori copilul din noi. Iar acesta este un aspect bun și benefic și pentru noi adulții.
Jocul ne amintește de propria copilărie, de sentimente, de anumite trăiri de mult apuse dar încă prezente în interiorul nostru. Ne amintește de ce ne plăcea și ce nu și ne ajută să vindecăm anumite răni, acționând apoi conștient când vine vorba de copilăria propriului copil.
Jocul și învățatul sunt activități care se îmbină perfect
În cartea “PUNCTE DE COTITURĂ DE LA NAȘTERE LA 3 ANI.DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ ȘI A COMPORTAMENTULUI COPILULUI TĂU” Thomas Berry Brazelton, un renumit pediatru American, ne spune că jocul este modalitatea cea mai ușoară prin care copilul învață. Petru că prin joc copilul poate testa situații și acțiuni diferite pentru a identifica ceea ce i se potrivește cel mai bine și ceea ce îi place.
Și cum jocul este așadar o modalitate pe care o putem fructifica în procesul de asimilare a noțiunilor noi, am profitat de acest aspect și am căutat să-i achiziționam Ghidușei jucării punând accent mai mult pe calitate, simplitate și nu neapărat pe cantitate, sau pe ce mai este în vogă de moment pentru copii.
Fiind pasionată de hand-made, multe jucării le-am creat personal. Am creat în special personajele și povestea multor cărți din biblioteca Ghidușei, urmând ca ea să pună în scenă jocul, singură sau împreună cu mine.
Copilul nu are nevoie de camere întregi de jucării ca să se poată juca sau învăța, pentru că lumea celor mici este cea a jocului simplu. Copilul are nevoie de jocuri mici și simple, de prezența noastră 100% chiar și doar pentru câteva momente, de interacțiune, conectare și libertatea de a alege și crea.
Copiii noștri au nevoie să se joace liber, iar noi adulții ar trebui să învățăm să intrăm cât mai des în jocul lor pentru că ei au nevoie de noi în lumea lor așa cum o văd doar ei: prin rostogolit, hârjonit, călărit , alergat, aruncat de perne și orice alt joc inventat de ei, chiar dacă pentru moment ni se pare prostesc.
Reacțiile Ghidușei și modul în care interacționăm prin joc simplu și necontrolat de critici și reproșuri pentru un pat deranjat sau o pernă care zboară, m-au determinat de fiecare dată să mă redescopăr și mai ales să-mi controlez reacțiile de adult, pentru că lumea copilului este cu adevărat magică, este simplă și lipsită de prejudecăți. În lumea copilăriei e bucurie pură, iar copilăria este o etapă prea scurtă din viață ca să o condiționez cu restricții inutile.
Firește că toate au o limită, însă și limitele se pun prin exemplu și cu blândețe, iar jocul are rolul printre altele de a-i arăta de ce nu e bine să facă anumite lucruri și când nu trebuie să le facă.
Noi suntem adulți iar ei știu și simt că noi îi putem ajuta să depășească momentele delicate, se bazează pe noi, așteaptă să-i îndrumăm, au nevoie să știe că sunt în siguranță orice ar fi.
Copiii au nevoie de limite, dar limite impuse cu drag și empatie. Ființele acestea mici, sunt mult mai inteligente decât am crede noi. Copiii sunt buni si dornici să ne facă pe plac, iar regulile îi fac să se simtă protejați, mai ales atunci când sunt explicate blând.
Descătușarea emoțiilor prin joc, nu au legătură cu lipsa limitelor sau a educației. E doar un mijloc prin care copilul își exprimă adeseori anumite nemulțumiri pe care nu le poate exprima liber. Și atunci e un moment în care tu ca adult e necesar să cobori un pic mai mult în lumea lui pentru a înțelege unde este problema. În astfel de momente are nevoie de noi mai mult ca oricând. Critica, apostrofarea și etichetarea, duc la distanțarea copilului, la închiderea în sine și implicit la traume. Poate fi un moment în care îl poți pierde, sau poți profita de apropiere coborând către el pentru a-l ajuta și a-l ține aproape.
Jocul este un liant între ei și lumea exterioară, între ei și noi părinții. Prin joc am aflat ce o supară, ce își dorește, ce-i place și ce nu, pentru că jocul este cel mai ușor limbaj de exprimat emoțiile. Așa cum un bebeluș plânge atunci când nu îi sunt întrunite nevoile de bază, hrană, schimbat, dormit, tot așa un copil de câțiva anișori, începe să se exprime prin cel mai la Îndemână mijloc, JOCUL.
Jocul acela simplu căruia noi adulții uneori nu-i dăm importanță, pe ei îi amuză, îi face fericiți și îi detensionează.
Și dacă pentru ei este cea mai la îndemână metodă de a se exprima, trebuie să înțelegem că și pentru noi este metoda cea mai la îndemână să ne apropiem și să ne conectăm cu copiii noștri și de ce nu, să ne detensionăm și noi de prea multele griji de adult și prea multele preconcepții moștenite, sau insuflate de societate.
Este metoda cea mai la îndemâna prin care copilul poate învăța și asimila noțiuni noi și am putea spune deci, că jocul și învățatul sunt activități care se îmbină perfect. Învățatul poate fi o joacă armonioasă și nu un stres sau o obligație , poate fi o învățare naturală și firească.
Voi ce credeți, poate fi combinată educația cu joaca într-un mod armonios pentru dezvoltarea copilului?
Despre joc și rolul lui în dezvoltarea armonioasă a ghidușei, voi reveni cu articole noi pe etape de vârstă. Dar pentru a fi la curent cu noutățile, te invităm să ne urmărești pe pagina de Facebook Copilărie în Oglindă și pe Blog.
