Iubesc copiii de când mă știu, iar vestea că voi avea unul al meu, mi-a adus o imensă bucurie.
Sentimentul de fericire când știi că ai oportunitatea de a da viață, este imens, de nedescris, incomparabil. Când te trezești cu ghemul de om în brațe, realizezi că este cu adevărat un miracol al existenței.
La 29 de ani, am pornit cu entuziasm în aventura maternității, oferind fără zgârcenie ghemului de om toată iubirea pe care o avem în suflet. Iar atunci când nu mai puteam, îi ofeream ce știam eu mai bine: atenție și iubire necondiționată, uitând și ignorând orice nevoie personală. Petreceam atât de mult timp lângă copilul meu, încât uitam cu desăvârșire de mine.
Habar aveam că odată ce voi deveni părinte, pot avea momente când pot ajunge la capătul puterilor și nici nu cunoscusem până atunci un grad de epuizare mai mare ca acesta, atât fizic cât și emoțional.
Nopțile albe erau atât de multe, încât oboseala își spunea cuvântul și nu de puține ori mă comportam mecanic. Eram pe pilot automat fără sa conștientizez că mă lăsam cu totul deoparte.
Atât de concentrată eram în noua mea misiune, încât totul se învârtea numai în jurul puiului de om.
Lucru firesc l-ar spune mulți. Îl spuneam și îl susțineam și eu. Dar astăzi, după câțiva ani de practică în ale mămiciției, am realizat că alergătura aceasta pe pilot automat, e distructivă. O mamă are nevoie de spațiu și timp pentru a se regăsi, pentru a înțelege, pentru a fi, pentru se bucura, pentru a savura și nu doar pentru a face.
Este adevărat că acest pui de om, vine ca o mare binecuvântare, ne completează viața și ne umple casa cu zâmbet și bucurie, e sensul zilei de mâine, e marea minune din viața noastră, înseamnă mult, dar nu înseamnă totul.
Misiunea mea ca părinte este de fapt despre creșterea mea ca om și ca mamă, în paralel cu creșterea puiului de om. Maternitatea te învață multe. Te învață și cum poți rezolva mai multe taskuri deodată si la fel de bine cum reușești să mesteci în 2 oale cântându-i copilului care privește din scaunul de masă, sau așa cum poți dansa cu el în marsupiu în timp ce dai cu aspiratorul, la fel de bine poți găsi un moment de răgaz pentru o carte bună, sau orice altă activitate care te ajută să crești sau să te relaxezi.
Ceea ce-mi doresc cu adevărat pentru mine și copilul meu, este de fapt o stare de bine, de bucurie, de fericire și nu una de sacrificiu. Acel „DAR” al sacrificiului e moștenit inevitabil de mulți dintre noi de la părinți, care la rândul lor au aplicat inconștient ca pe ceva firesc această stare de sacrificiu în propria viată. Acel „dar” îl putem transmite ca pe o moștenire din generație în generație și noi copiilor noștri fără să realizăm, sau putem alege să ne bucurăm de resursele pe care le avem astăzi devenind astfel părinți responsabili și conștienți pentru copiii noștri.
La fel ca multe alte mămici la început de drum, mi-am început maternitatea cu sete de cunoaștere și informare, din dorința de a-mi crește puiul corect, frumos, dar mai ales echilibrat. Am început să mă caut pe mine cea dinainte de a deveni mamă și am căutat resurse de învățare și creștere pentru ceea ce-mi doream să devin odată cu noul rol de mamă.
În căutările mele de cunoaștere și conectare cu sine, pe când puiul de om avea mai puțin de o luna iar nopțile mele erau tot zile, mi-a picat în mână o carte de parenting ce o port și astăzi în suflet ca pe un talisman.
Această carte mi-a activat curiozitatea față de universul meu interior și cum să devin o mamă mai întâi pentru mine și mai apoi pentru copilul meu.
“Parenting sensibil și inteligent” scrisă de Daniel Siegel și Mary Hartzel.
Din acest moment al conștientizării nevoii de creștere interioară, viața mea s-a transformat într-un proces continuu de învățare și creștere, descoperind treptat si alte resurse valoroase după care m-am ghidat.
Dar cel mai bun ghid în calea evoluției mele ca mamă, a fost chiar Ghidușa mea cu ochi mari, verzi și curioși, datorită căreia mă aflu și astăzi într-un proces de învățare și cunoaștere continuă, atât pentru ea cât și pentru mine.
Mi-am setat ca prim obiectiv învățarea prețuirii de sine, dezvoltându-mă treptat și prețuindu-mă așa cum nu o făceam înainte, pentru că cel mai de preț DAR pe care il pot oferii copilului meu dar și mie, e chiar prețuirea de sine.
Un element esențial în creșterea puiului de om, pentru că a crește un copil în primul rând echilibrat emoțional, presupune o mare responsabilitate, stabilitate și încredere în sine.
Să fi mamă e minunat și îmi iubesc copilul mai mult decât orice pe lume, dar lumea mea începe întotdeauna cu mine, iar lumea copilului meu va fi mai frumoasă, înfloritoare și mai ușor de parcurs cu o mamă care știe să se prețuiască pe sine.
