Orașul scânteiază sub pătura albă de zăpadă. A nins atât de mult în ultimele zile, încât pașii se afundă în zăpadă. Măriuca admiră peisajul, cuibărită în sania trasă de tata, ce șerpuiește ușor pe aleile înghețate dintre blocuri.
La fiecare intrare de bloc, oameni de zăpadă zâmbesc larg spre trecători. Au nas de morcov și cratiță în loc de pălărie, ochii de cărbune și în semn de salut ridică din mătura înfiptă într-o parte.
Un pic mai încolo, Vlăduț rostogolește cu greu un bulgăre mare și se străduiește să-i
pună deasupra un pic mai mic, conturând forma unui mândru om de zăpadă. Omul lui de zăpadă are o pălărie în loc de cratiță, o eșarfă albastră la gât și dopuri mici în loc de ochi.
― O să fac și eu un om de zăpadă, declară Măriuca.
― Nu te cred! Să faci un om de zăpadă e greu, iar tu ești mică, îi răspunde Vlăduț, care e cu vreo doi ani mai mare decât ea.
Măriuca nu-i răspunde. O fi ea mică, dar știe bine că nu trebuie neapărat să izbutești de unul singur.
― Tati, facem echipă? se întoarce Măriuca spre tati, trăgându-l nerăbdătoare spre
pătura albă care îi așteaptă. Tata nu stă pe gânduri.
― Omul nostru de zăpadă va fi altfel. Toți aceștia sunt prea serioși. Al nostru va fi mai
simpatic, îi răspunde el, zâmbindu-i ghiduș.
Măriuca, încântată, se apucă de treabă alături de el. Rostogolesc fiecare câte un bulgăre.
Cel mai mic, al Măriucăi, merge dedesubt, iar cel mai dolofan, rostogolit de tata, este așezat cu grijă deasupra!
― Nu așa se fac oamenii de zăpadă! încearcă să le explice Vlăduț, urmărindu-i de la distanță. Se vede că nu vă pricepeți. Oamenii de zăpadă au capul sus, nu jos, și au pălărie!
Tata zâmbește doar ghiduș, iar Măriuca are deplină încredere în el.
― Acum e timpul să-i punem ochii, gura și nasul, iar de pălărie n-o să avem nevoie! șoptește tata zâmbind.
În bulgărele mare, tata înfige două bețe, iar în vârful lor îi pune omului de zăpadă
ghetele lui proprii. Văzând omul de zăpadă cu picioarele în sus, Măriuca râde atât de tare, încât ies vecinii la fereastră să vadă ce se întâmplă.
― E cel mai năzdrăvan om de zăpadă pe care l-am văzut vreodată! exclamă Măriuca, zburdând în jurul lui.
― N-aș zice că e năzdrăvan omul acesta, e doar un pic distrat și cred că are chef de joacă! răspunde tata, zâmbind cu gura până la urechi și tropăind în șosetele de lână prin zăpadă.
Vlăduț se apropie și privește uluit. Nu mai înțelege nimic.
― Omul tău de zăpadă e foarte frumos! îi spune Măriuca, zâmbindu-i.
― Ăă, și omul vostru e… frumos în felul lui…! răspunde băiatul încurcat și luat prin
surprindere de compliment, apoi râd toți trei în gura mare.
Dar frigul e tot mai înțepător, iar mănușile copiilor sunt ude leoarcă.
― Copii, e timpul să mergem acasă, le spune tata, recuperându-și ghetele.
― Am făcut un om de zăpadă! o anunță Măriuca pe mama. Dar nu unul oarecare, ci unul distrat! E cel mai altfel om înghețat de pe întreaga planetă!
― Serios? Oamenii de zăpadă pot fi distrați? se amuză mama, încălzindu-i mânuțele
înghețate în mâinile ei.
― Dacă nu mă crezi, uită-te pe fereastră!
Dar mama le urmărise deja distracția de la geam, atrasă de chiotele de veselie.
― Facem gogoși? întreabă pofticioasă Măriuca, văzând aluatul întins.
― Facem alți oameni de zăpadă, Spiridușule!
Fetița nu mai înțelege nimic. Ce fel de oameni de zăpadă?
― Oameni de zăpadă copți! râde mama și o îndeamnă să-și lase amprenta tălpiței ei de aproape cinci ani în foaia de aluat din tăviță.
Urmându-i exemplul, mama și tata își lasă și ei amprenta tălpilor în aluatul pufos.
― Astăzi toți oamenii de zăpadă sunt altfel: bizari, distrați, înghețați și copți! concluzionează Măriuca, înțeleaptă.
Spre seară, Măriuca decorează cele forme din aluat, conturând trei oameni de zăpadă
simpatici și veseli: doi mari și unul mic. Cel mic stă între cei doi mari și e fericit.
Ce zi grozavă! Tu ai făcut anul acesta un om de zăpadă, micuțule cititor?
Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Te invit să ne urmărești pe pagina de Facebook si blog Copilarie in Oglinda, iar dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share articolului pe pagina ta de Facebook.
