Ilustrația, o formă de exprimare a bucuriei
Arinna Florea este Spiridușul Magic ce a dat culoare și sens poveștilor Măriucăi mele. Mi-am dorit ca poveștile Măriucăi să ajungă mai întâi la inima celor mici. Și cum o puteam face altfel decât prin ilustrație? Cei mici “citesc” prin imagini, descifrând culori, linii, forme, apoi sensul poveștii. Copiii care “citesc” prin imagini, învață să ruleze în minte nu doar imagini, ci și emoții, opinii și valori.
Pe Arinna am descoperit-o în urma unei recomandări online vara trecută și am rezonat la prima interacțiune, în gânduri, simțiri dar și program. Ne-am întâlnit noapte de noapte la ore târzii, împletind pasiuni ce ne-au încălzit sufletul amândurora.
Este un ilustrator cald cu spirit de artist, delicată și foarte muncitoare. Iubește pisicile, Crăciunul, muzica bună și benzile desenate.
Arinna nu mi-a fost doar colaborator în nopțile de vară, ci și o companie minunată. Caracterizată de simțul umorului, mi-a înseninat o parte din viață, a însuflețit poveștile Măriucăi atât de clar si frumos, iar astăzi în semn de mulțumire, m-am gândit să-i fac o vizită virtuală sub forma unui interviu.
🙂Arinna, cine ești tu? Cu ce te ocupi când nu ilustrezi?
Sunt încă, și nu știu dacă e bine sau e rău, un copil mare în căutare de sens și de bucurie. Nu am ajuns la forma mea definitivă de adult și sunt în punctul în care încep să mă obișnuiesc cu ideea că, de fapt, viața e un șir continuu de transformări și că n-o să mă simt niciodată gata.
Lucrez ca regizor de scenă, la Opera Națională București, unde eu și colegii mei din personalul tehnic avem grijă ca spectacolele de operă și balet să se desfășoare exact așa cum și-a dorit echipa de creație. Partea nevăzută a fiecărui show e un univers magic în sine, din care mă simt foarte norocoasă că fac parte. Mă simt recunoscătoare, pe de-o parte pentru că fac parte dintr-o echipă devenită o a doua familie care pune mult suflet în ceea ce face, iar pe de altă parte, pentru privilegiul de a avea continuu acces la muzică superbă cântată live și de a fi atât de aproape de artiștii interpreți.
🙂Dragostea, pasiunea pentru Ilustrație, au legătura cu propria Copilărie? Ce-ti doreai sa te faci când erai mică?
Când eram mică voiam să mă fac medic sau avocat sau cântăreață sau psiholog. Ilustrația n-a ajuns nici măcar pe lista de dorințe pentru că mi se părea că e rezervată celor care se pricep, ori la mine nu era deloc cazul. Îmi plăcea mult procesul de a desena, dar rezultatul pe hârtie era atât de departe de ce fusese în mintea mea, încât nu mi-am putut închipui că aș putea eu să fac asta. Am avut, în schimb, noroc cu mama, care vedea întotdeauna ceva frumos în mâzgălelile mele și care m-a încurajat mereu.
Acest dar, faptul că acum ilustrez cărți pentru copii este rezultatul încrederii constante pe care pe care mi-au acordat-o cei din jur: familia, prietenii care au avut reacții foarte calde când am început să postez pe Facebook ce desenam și, mai ales, autoarele Simona Șuhani, Alyssa Ioniță și tu, Ileana, care v-ați încredințat mie poveștile minunate.
🙂Ce ingrediente sunt necesare pentru o ilustrație bună?
La capitolul ingrediente, cred că cele fără de care nu se poate sunt timpul suficient și cheful care aduce cu sine și inspirația. Pentru mine, o ilustrație bună, indiferent de stil, e una expresivă. În rest, cred că ține foarte mult de gustul privitorului. Mie îmi place foarte tare să văd detalii surpriză și am o preferință către lucrurile drăgălașe, dar am văzut o mulțime de ilustrații superbe care nu se încadrau în aceste criterii.
🙂Ce ilustrații din cărțile copilăriei tale ți-au plăcut? Cum te-au ajutat acestea?
De departe, cartea mea preferată din copilărie este Albinița sau fetița care zbura deasupra orașului de Silvia Chițimia, ilustrată, din câte am aflat, de Denisa Șerban Mașek (în carte nu e menționat ilustratorul, am găsit numele pe internet).
E o bijuterie curajoasă, pe alocuri absurdă, care mă inspiră de fiecare data când o revăd. E genul acela de carte pe care ai parcurs-o de un milion de ori, dar de fiecare dată când o deschizi descoperi ceva nou. Cromatic e extrem de diversă și, de fiecare dată când dai pagina, ai senzația că treci într-un alt univers.
Mi se pare minunată și mi-aș dori ca ilustrațiile mele să provoace privitorilor reacțiile pe care le am eu când o văd, deci rămâne pentru mine și un reper.
🙂Copiii “citesc” mai întâi prin imagini. Cum ar trebui sa fie o Ilustrație pentru copii?
Nu sunt sigură că am un răspuns bun la această întrebare pentru că eu nu (mai) cred că există variante greșite de a ilustra.
Cum ai spus, copiii citesc mai întâi prin imagini și atunci, exact ca în cazul textelor care le sunt prezentate, mi se pare important să fie expuși la ilustrații diverse, în măsura în care conținutul e adecvat vârstei. E adevărat că o ilustrație poate face copilul să îndrăgească sau să respingă o carte, însă avem reacții atât de diferite la stimuli similari (ceea ce pe unul îl distrează, pe altul îl sperie sau plictisește), încât nici din perspectiva asta nu știu să construiesc o altă regulă decât aceea că o imaginea trebuie să fie expresivă.
Mie îmi place foarte tare să văd că ilustrația depășește sau uneori ocolește (fără să contrazică) textul poveștii, dar știu că și asta ține de gust. Nu cred că ar trebui să fie toate așa.
🙂Ce a însemnat pentru tine sa ilustrezi o carte cu povesti reale de Crăciun?
Crăciunul e sărbătoarea mea preferată , e un izvor de bucurie din care încerc să-mi pun și la păstrare, să-mi ajungă tot anul. Pentru mine, lucrul la Măriuca în căutarea magiei Crăciunului. O călătorie în timp în luna decembrie a fost un vis devenit realitate. Mi-aș fi dorit să am ocazia să lucrez la orice material legat de Crăciun, dar povestea asta nu e orice material. Mi se pare extraordinar felul în care ai ghidat-o pe Măriuca în călătoria – advent și îmi doresc să pot face cândva la fel cu fiica mea.
Mi se pare important de menționat aici faptul că această carte a fost scuza perfectă să ascult colinde în toiul verii și să beau sirop de brad și cafea cu scorțișoară fără să simt vreo fărâmă de vină. A fost fabulos!
🙂Care ar fi in opinia ta, cititorul ideal al cărții “Măriuca în căutarea magiei Crăciunului?”
Cum l-ar ajuta aceasta carte?
Cred că povestea se potrivește oricărui copil cu vârsta între 3 și 300 de ani. Pornind de la semnificația Crăciunului, cartea împletește toate opțiunile de manifestare a iubirii și a grijii față de aproape, fără să rămână o poveste moralistă.
Aromele, sunetele, ritualurile Crăciunului în toată bogăția și diversitatea lor construiesc cititorului o lume aproape palpabilă, delicioasă. În același timp, un mic cititor descoperă acest univers magic, iar unul mai mare se reconectează la el.
🙂Din exterior, meseria unui ilustrator pare foarte plăcută, relaxantă. Povestește-mi și despre părțile mai puțin plăcute în procesul de ilustrare. Cât de greu este?
Pentru mine e foarte plăcut să lucrez la ilustrații și tocmai pentru că fac asta cu pasiune și-mi doresc să-i aloc mult timp, uneori poate deveni copleșitor. Provocările mele principale sunt durerile de spate cauzate de statul îndelung pe scaun și lipsa de somn în perioadele aglomerate.
În cazul meu e complicat să-mi găsesc timp suficient în timpul stagiunii (din septembrie până la final de iunie) pentru că programul de la serviciu e destul de solicitant, însă am confortul unui venit sigur.
Artiștii care trăiesc din ilustrație pe care îi urmăresc pe Instagram și Youtube povestesc despre stresul constant în managementul financiar și al timpului cauzat de nevoia de a lua mai multe proiecte decât ar dori ca să-și permită să se întrețină.
Un alt subiect delicat, mai ales pentru un începător, este cel al formei legale de existență, al contractelor și al contabilității. Sunt foarte multe informații de acumulat într-un timp scurt și e foarte posibil să nu devină niciodată plăcut să pregătești și organizezi documente. Pentru asta soluția e ajutorul specializat și, în cazul meu și un premiu dulce auto-acordat de fiecare data când fac asta.
Uneori sindromul impostorului își face simțită prezența, alteori prietenii și familia se simt neglijați, uneori mă simt vinovată că vreau să fac și altceva în timpul liber (doar fac asta pentru că îmi place, nu?), dar cred că acestea sunt provocările curente ale tuturor, indiferent de domeniul în care lucrăm.
În concluzie, uneori poate fi greu, dar și atunci, e genul acela de greu care merită.
🙂Care este cel mai important lucru pe care îți dorești sa-l transmiți prin desen?
Nu m-am gândit până acum, dar cred că prin desen încerc să transmit exact lucrurile de care simt ca am și eu nevoie: bucurie și sens, nu neapărat în această ordine.
🙂Cum te-ai simțit în aceasta colaborare? Cu ce ai rămas?
O să încep cu partea a doua a întrebării. Am rămas, în primul rând, cu o prietenă dragă și cu un vis devenit realitate.
A fost de foarte mare ajutor faptul că știai exact ce îți dorești și mă bucur că, deși comunicam doar prin mesaje scrise din cauza programului meu nocturn, am reușit să interpretăm textele în cel mai bun mod posibil. E extrem de prețios pentru mine și faptul că am învățat să nu mai iau criticile atât de personal și îți mulțumesc că ai fost un profesor atât de înțelegător și blând.
Îmi amintesc cu drag de prima noastră scurtă întâlnire în Parcul Izvor, unde am descoperit un om cu mult mai bun, luminos și creativ decât îmi închipuisem.
Sper că și tu ai simțit că ai un partener de încredere (așa cum ai fost pentru mine) și că vom mai colabora cât de curând. Mulțumesc, Ileana , pentru tot!
Îți mulțumesc, Arinuș de pluș! Mă bucur că te-am găsit.
Pe Arinna o găsiți pe pagina de facebook (1) Arinna Florea | Facebook
Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Te invit sa ne urmărești pe pagina de Facebook si blog Copilărie in Oglinda, iar dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share articolului pe pagina ta de Facebook.
