Britt-Marie este mai mult decât un personaj. Este oglindirea propriilor vieți, o poveste despre adevăr și transformare. Exemplul omului care trăiește, se sacrifică pentru alții. Britt-Marie a fost cu mine zilele acestea și m-a mișcat, la fel cum m-a mișcat și OVE. Pentru că Backman scrie într-un fel anume, te duce în poveste, te ține acolo și te trezește.
La o anumită vârstă, aproape toate întrebările pe care și le pune un om sunt, de fapt, despre același lucru: Cum să-ți trăiești viața?
Dacă închide ochii strâns, pentru suficient de mult timp, își poate aminti aproape tot ce a făcut-o vreodată fericită. Parfumul pielii mamei când avea cinci ani și au intrat repede în scara blocului chicotind, să se adăpostească de ploaie. Vârful nasului rece al tatălui, lipit de obrazul ei. Consolarea lăbuței aspre a unui animal de pluș pe care a refuzat să-i lase să i-l spele. Sunetul valurilor care clipocesc peste stânci în timpul ultimei lor vacanțe la mare. Aplauzele la un teatru. Părul surorii ei unduindu-se în vânt, după piesă, când mergeau pe stradă lipsite de griji.
Când a fost fericită? Cât a fost fericită? câteva clipe. Clinchetul cheilor când el deschidea ușa. Bătăile inimii lui Kent în palmele ei când dormea. Râsul copiilor. Vântul pe balcon. Mireasma de lalele. Prima iubire. Primul sărut. Câteva clipe. Omul, orice om, pe măsură ce înaintează În vârstă, are din ce în ce mai puține șanse să trăiască într-o astfel de clipă. Să uite de timp și să îmbrățișeze clipa. Să iubească nestăvilit. Să explodeze de pasiune. De câteva ori, poate, când suntem copii, pentru aceia dintre noi care suntem lăsați să fim copii. Dar, după aceea, câte respirații ne mai fac să uităm de noi? Câte emoții pure ne mai fac să chiuim de bucurie fără să ne rușinăm? Câte șanse mai avem la o sfântă pierdere a memoriei?
Toată pasiunea e copilăreasca. Banală și naiva. Nu se învață, e instinctivă. Ne inundă. Ne răstoarnă. Ne duce în larg. Toate celelalte emoții aparțin terestrului, dar pasiunea își are locul în spațiul cosmic. Pasiunea are valoare nu pentru ceea ce ne oferă, ci pentru ceea ce ne cere să riscăm- demnitatea noastră, clătinările condescendente din cap ale celor care nu ne înțeleg.
Ne iertăm unii pe alții. N-avem de ales. Dacă nu am face-o, n-am mai avea prieteni pe care să ne supărăm… Căci, dacă nu-i iertăm pe cei pe care-i iubim, atunci pe cine? Ce este dragostea dacă nu a-i iubi pe cei dragi chiar și atunci când nu merită?- BRITT- MARIE A FOST AICI, Fredrik Backman.
Și vine o nouă zi. Întotdeauna vine. Timpul merge în același ritm, doar sentimentele au viteze diferite. Fiecare zi poate fi o viață întreagă sau o bătaie de inimă, depinde cu cine o petreci. – SCANDALUL, Fredrik Backman- roman plin de compasiune care tratează două subiecte mai greu de digerat, dar totuși de actualitate: agresiunea sexuală, discriminarea etnică și de gen.
CITEȘTE ȘI:
Bunica mi-a spus să-ți spun că-i pare rău
Un bărbat pe nume OVE
Oameni anxioși
Noi contra voastră
Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung
Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Îți mulțumesc că citești articolele mele. Să fie cu folos și inspirație.
Te invit să ne urmărești pe pagina de facebook Copilarie in oglinda | Facebook si Instagram.
