Recent a fost sărbătorită ziua Sănătății Mentale. Nu Știam că există, dar m-am bucurat să aud de existența ei, pentru că nu-i așa, uneori e nevoie de un reminder.
Un reminder că trebuie să fim mai atenți și mai blânzi cu noi, mai recunoscători pentru tot ce avem, mai empatici, mai buni, mai toleranți cu semenii noștri. Despre recunoștință am scris și aici.
Recent am avut parte de o experiență intensă, dură, ce m-a zdruncinat și scuturat un pic mai mult decât aș fi crezut mental, chiar dacă în exterior par aproape tot timpul puternică.
Așa mi se spune și chiar sunt întrebată ce fac, cum fac, de unde am atâta energie bună să risipesc și în jur, de unde am atâta energie în general.
Am stat ultimele zile doar eu cu mine și am avut timp sa mă gândesc la ce-am trăit intens până acum. Am privit spre experiențele ce au generat emoții puternice, fie ele negative sau pozitive, am privit spre cumpenele de care m-am împiedicat de-a lungul timpului, nu puține în ultimii ani. Dar mai ales am privit spre oamenii pe care i-am întâlnit în drumul meu în călătoria aceasta numită viață.
Toate mi-au fost lecții și nu cred că au venit spre mine întâmplător și toate și-au pus amprenta asupra fizicului dar mai ales mentalului.
Pentru cel din urmă m-am considerat mereu responsabilă. Sigur, sunt strânse în bagajul vieții experiențe care mai de care și multe sunt puse acolo din timpul vârstelor fragede, pe care nu le-am putut gestiona în trecut. Însă adult fiind, pot și fac tot ce-mi stă în putință să vindec ce e de vindecat de atunci, să cresc unde e de crescut, să mă scutur dacă e cazul , să citesc, să ascult, să scriu, să cresc.
Iată ce fac concret pentru sănătatea mea mentală:
- Am schimbat modul cum mă văd pe mine însămi.
Cum? Mă uit cu mai multă iubire la mine, cu empatie, mă ascult și încerc să mă iubesc.
Îmi dau voie să greșesc și să o iau de la capăt. E omenesc și fiecare greșeală vine la pachet cu o lecție de învățat. Las autocritica deoparte pentru a nu trece de la o situație grea la una și mai grea. Auto judecarea mă împiedică să merg mai departe, așa că prefer să aleg iertarea, asumarea, conștientizarea și conectarea.
Încerc să mă iubesc, având în minte aproape în continuu că e cea mai bună metodă prin care îi pot arăta copilului meu cum să se iubească pe sine. E o lecție de viață prețioasă pe care îmi doresc să o prindă din zbor de acum. Bagajul ei vreau să fie altul.
A mă iubi e un exercițiu complex și e pentru toată viața. E punctul de pornire în devenirea și dezvoltarea mea conștientă.
E greu de înțeles și greu de aplicat, pentru că ne-au fost întipărite idei preconcepute în copilărie, cum că a te iubi este o aroganță, o rușine, o prostie, dar nu e imposibil.
Privindu-mă cu onestitate, am învățat care sunt punctele mele forte, ce îmi face bine să fac și ce nu. Nu am am mai făcut excepții doar de dragul altor oameni sau doar pentru a nu fi perceput greșit de cei din jur.
Transformarea mea a avut loc treptat, în urma unui proces intens de învățare. Nu sunt acolo unde îmi doresc, dar zilnic învăț despre mine și-mi descopăr blocajele.
Ca sa pot face orice îmi doresc, trebuie mai întâi să învăț să devin o variantă mai bună a mea, trebuie să am răbdare cu mine chiar dacă timpul mă presează.
- Îmi dau voie să fiu vulnerabilă
A fi vulnerabil nu este o slăbiciune ci o dovadă de curaj. Expunerea emoțională, nu este o formă de slăbiciune, ci o formă de curaj, asumare și maturizare. E o altă lecție pe care am învățat-o de când lucrez cu mine și pe care îmi doresc să o las moștenire fetiței mele.
De ce curaj? Din păcate în multe medii, în colectiv, fie el format din oameni mici sau mari sau în relații personale, vulnerabilitatea este privită ca o slăbiciune și trebuie musai evitată pentru a nu fi catalogat greșit.
Dar ceea ce nu știam eu înainte, e că vulnerabilitatea e cheia eliberării de ideea perfecțiunii care îmi aduce adesea tensiune și stres.
Vulnerabilitatea este umană și mă ajută să fiu autentică, mă ajută să fiu sinceră cu mine și cei din jur, mă ajută să fiu conectată cu mine și cu nevoile mele și in final să am un efect bun și asupra celorlalți.
Maturitatea înseamnă să știi să-ți accepți vulnerabilitatea. Să fii viu și bine cu tine, înseamnă să fii vulnerabil.
- Ascult activ
“Când sunt gata să fac un schimb de opinii cu cineva, petrec o treime din timp gândindu-mă la mine și la ceea ce am de spus și două treimi la el și la ce are de spus”
M-am gândit mult la ce a vrut să spună Abraham Lincoln prin citatul acesta.
A ști să asculți, este o artă. Dar și a ști pe cine să asculți este o artă.
Și actul ascultării este un proces complex. Pentru că e nevoie să înțelegi de ce trebuie să te pui între paranteze pe tine uneori, să apelezi la empatie, să-ți imaginezi ce simte și trăiește celălalt, fără să întrerupi sau sa-ți expui propria opinie.
Ascultarea activă se învață tot prin exercițiu și mă ajută să nu emit judecăți greșite. Mă ajută să nu-mi expun propriile valori în legătură cu ceea ce aud.
O altă formă de ascultare activă este post castul. Am posibilitatea să-mi aleg oamenii pe care vreau sa-i ascult și informațiile care mă ajută să cresc și care-mi oferă răspunsuri.
Într-o lume în care toți știu mai bine decât tine, sau chiar le știu pe toate, să fii auzit fără să întrerupi, face diferența.
- Aleg cu atenție oamenii care mă înconjoară
Cred cu tărie că este important să știm cui oferim timpul si energia noastră. De aceea focusul meu este pe oamenii pozitivi, care mă inspiră să trăiesc frumos și în armonie.
Timpul meu este prețios, este cea mai valoroasă resursă de care dispun și nu-mi mai permit să-l împart cu oamenii care îmi fură din energie sau nu au aceleași valori cu ale mele.
Am un copil care are nevoie de mine mai mult decât oamenii cu care mă conectez și pe care îi deservesc zilnic la job sau în alte proiecte. Și pentru a putea crește echilibrat puiul de om, am învățat că trebuie să fiu mai întâi eu bine cu mine. Iar dacă asta înseamnă să fac o selecție a oamenilor de care mă înconjor, o voi face fără să stau pe gânduri.
Am observat că mulți din jurul meu mă privesc doar prin propria lupă. Și dacă lupa lor e mult diferită de a mea, e clar că noi nu avem aceleași valori. Este normal ca fiecare să avem percepții diferite, este normal să nu rezonăm cu toată lumea, la fel de normal este de asemenea să nu fiu disponibilă pentru toată lumea.
- Pasiunea pentru auto cunoaștere, iubirea pentru copii si povești mă ajută să stau într-o energie bună.
Ofer din ceea ce am mai frumos, fac ceea ce-mi place cel mai mult și dau din ceea ce sunt.
Tot ce vine din interiorul meu, vine cu mare ușurință, cu drag de frumos, cu drag de cunoaștere.
Motivul pentru care dezvolt această pasiune este că am găsit ceva care mă mișcă, care mă ajută să fiu eu, ceva care mă reprezintă și am încredere că autenticitatea mea mă va ajuta într-o zi să am succes.
Iubesc copiii de când mă știu. “Cred că într-o altă viată ai fost doar mama sau dascăl”, îmi spun adesea cei apropiați mie. Ce-i drept, îmi cântă sufletul când sunt în jurul lor și mă încarc cu cea mai pură și frumoasă energie.
Dragostea pentru copii am îmbinat-o cu autocunoașterea, cu dorința continua de creștere și dezvoltare, pentru că nu poți da, dacă tu nu ești.
Preocuparea mea pentru autocunoaștere, a luat naștere cu mult înainte de a deveni mamă și s-a accentuat odată cu noul rol, transformându-se în pasiune și dezvoltare personală continuă.
“Mă cresc pe mine ca să te cresc pe tine” mi-a devenit mantră pentru minte și suflet de când sunt mamă. Și tot de când sunt mamă, am început să descopăr lumea poveștilor fără pereche alături de fetița mea. Să fii mama, cred ca este cel mai complex și cel mai frumos rol al unei femei.
6. Am grija de mine
Michael Bernard Beckwith, spunea: ”Felul cum mă comport cu mine însumi îi învață pe ceilalți cum să se poarte cu mine”
Pentru a avea grijă de mine, a fost nevoie de curaj și angajament. Iar partea aceasta a fost o provocare. Mulți ani la rând misiune era sa fiu în serviciul celor din jur, să dau chiar până la epuizare, să las de la mine, să uit de mine, de liniștea și sănătatea mea pentru orice altceva care nu are legătură cu mine.
Procesul meu transformațional a însemnat muncă, înțelegere, terapii, cărți, cursuri de specialitate, dar mai ales dorință.
Toate m-au transformat astăzi în omul care știe să se pună pe primul loc și nu din egoism ci din iubire si asumare. Am învățat să fiu onestă cu mine și cu nevoile mele, să-mi satisfac nevoile dintr-o energie bună și întotdeauna din interior spre exterior și nu invers.
Merit să am grijă de mine și atunci când o fac, nu numai că mă hrănește, dar mă ajută să fiu disponibilă pentru oamenii din viața mea dar și pentru lucrurile care contează pentru mine.
- Scrisul îmi este terapie
Probabil aceasta este cea mai profunda metodă de conectare cu mine dar si cu cei din jur.
Despre relația mea cu scrisul, pentru că este mult de spus, voi povesti într-un articol viitor.
- Maturizarea emoțională a venit în urma unei motivații
Motivația mea a fost clară: să fiu bine cu mine. Și de aici a început munca cu mine spre propria maturizare emoțională, înțelegând că sunt lucruri pe care nu le pot influența.
Trăim vremuri interesante ce vrem nu vrem își pun amprenta asupra sănătății noastre mentale și nu pot să nu observ ce se întâmplă în jur, cum oamenii s-au împărțit între vaccinați și nevaccinați. Mi-e greu să privesc spre oameni dragi, mi-e greu să văd atâta revoltă și ură nejustificată.
Tot ce-mi rămâne de făcut însă, este să-mi păstrez încrederea în oameni indiferent de alegerile lor. Accept realitatea fiecăruia fără să-mi activez dorința de a-i influența sau blama, pentru că pur și simplu nu-i putem mulțumi pe toți și-ar fi o mare pierdere de timp și energie să încercăm să facem asta.
Dar cum ar fi dacă ne-am concentra fiecare pe propria evoluție și devenire și n-am mai încerca să schimbam oamenii și situațiile care ne înconjoară?
Poate că am avea timp să ne îndreptăm atenția asupra propriei stări de bine, asupra propriei fericiri și împliniri: noi înșine.
Eu știu că dincolo de nori și ura temporară, undeva în sufletul nostru stă ascuns seninul.
E nevoie de soare, e nevoie de noi.
Citește și:
ASPECTE POZITIVE SI MICILE BUCURII DIN PANDEMIE – Copilarie in oglinda
40 Motive pentru care sunt recunoscătoare astăzi – Copilarie in oglinda
Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Te invit sa ne urmărești pe pagina de Facebook si blog Copilărie in Oglinda, iar dacă tu crezi că ceea ce scriu ar putea ajuta, nu ezita să dai share articolului pe pagina ta de Facebook.
