O ZI ÎN MUNȚII GILĂULUI
Dacă tot am prins gustul traseelor montane, următoarea oprire a fost aproape de Cluj, pe malul lacului Gilău.
Aveam în plan aici 2 trasee montane și o zi pentru Cluj. Locul unde ne-am cazat însă era prea frumos încât am renunțat la unul din traseele propuse și am ales să ne relaxăm pentru jumătate de zi, înainte să plecăm haihui pe străzile Clujului.
Superb orașul, dar astăzi am deschis laptopul să povestesc despre aventura noastră în munții Gilăului.
Am pornit relaxați către Barajul Tarnița hotărâți să urcăm spere Piatra lui Dan. Un traseu de dificultate mică, accesibil cu copilul la purtător.
Mașina am parcat-o lângă barajul Tarnița, există acolo un mic loc de parcare amenajat, apoi am continuat pe lângă lac, urmând traseul roșu ce ducea de fapt către Piatra lui Lucaci, nu Piatra lui Dan pe care o aveam noi în plan. Ambele trasee urmează același curs cam 20 minte până se ajunge într-o poieniță unde traseele se despart.
Traseul albastru către Lucaci pe lângă lac 5km, traseul roșu către Lucaci 6 km și traseul către Dan spre Nord pe un drum mai îngust pe care noi l-am ratat.
Hotărâți să ne deconectăm, am deschis târziu Gps-ul când am simțit că parcursesem mai mult timp decât citisem noi. Urcasem suficient de mult încât să ne mai întoarcem spre Dan, așa că am hotărât să mergem spre Lucaci împreună cu un cuplu împătimit al traseelor montane. Ne-am întors puțin și am luat-o pe drumul cel bun de data aceasta către Lucaci.
TRASEUL ROȘU SPRE LUCACI
Așadar am plecat spre Lucaci de la Baraj Tarnița, pe drumul forestier cu conductă pe partea dreaptă marcat cu roșu. E un traseu mai lung cu serpentine largi prin pădure de 6 km, ce se parcurge în 2-3 ore pentru cei cu experiență și neînsoțiți de copii.
Pentru noi a durat mult mai mult. Fiind cu cea mică, am făcut pauze dese, ne-am oprit să culegem zmeură, să admiram florile sălbatice și fluturii.
Am urmat bulina roșie în jur de 4 km în urcare și după o porțiune bună de urcat am ajuns într-o pădure răcoroasă cu teren plan, moment tocmai bun să ne tragem sufletul. După încă 1 km am ajuns în poiana cu mulți fluturi și din acest punct am continuat traseul în coborâre 1 km înconjurați de fluturii ce „ieșeau” din bagheta magică a Ghidușei.
PIATRA LUCACI
Am ajuns într-un final la destinație unde am făcut o pauză mai mare. Ghidușa s-a instalat în hamac unde a și ațipit puțin, iar noi pe lângă ea admirând peisajul ce ne-a tăiat respirația.
E un punct cu adevărat spectaculos de unde poți admira tot lanțul muntos, lacul Tarnița, Golful Râșca și casele de vacanță de pe lângă lac. Am făcut câteva poze, insuficiente pentru mine o împătimită a fotografiei, apoi am lăsat telefonul și am profitat de faptul că eram doar noi și familia ce ne-a însoțit și am cuprins cu sufletul acest peisaj unic.
Pentru mine a meritat din plin, am cucerit un vârf de munte cu mult efort depus pentru urcat fără prea mult antrenament, ghidat copil, încurajat copil, distrat copil, povestit să facem drumul mai ușor.
Pentru soț a meritat și nu a meritat, era deja stors și s-ar fi teleportat lângă o bere rece.
Pentru Ghidușă nu a meritat și o înțeleg, a fost foarte greu pentru noi adulții, iar pentru ea și mai greu. Spre seară a revenit la gânduri mai bune, mi-a mărturisit că i-a plăcut aventura.
PIATRA MARE
Un pic mai în jos de Lucaci cam la 100 m, se află Piatra Mare cu vedere spre Cluj-Napoca.
De aici am zărit barajul, am văzut traseul parcurs de sus și am realizat cât de departe am ajuns. Mult mai departe decât am crezut.
Dincolo de frumusețea răpitoarea a peisajului, dincolo de dificultatea traseului, toată această aventură e o lecție de viață.
Am realizat acolo pe vârful muntelui încă odată că pot ajunge mai sus decât cred eu că pot.
COBORÂRE PE LÂNGĂ LAC
La întoarcere aveam posibilitatea să ne întoarcem pe același traseu sau să urmăm bulina roșie pe traseul circuit coborând pe lângă lac. Acesta e un traseu mai scurt cu 1 km dar mult mai greu, am realizat odată ce am început să coborâm.
Ne-am imaginat că dificultatea la coborâre va fi pană când vom ajunge la lac, apoi îi vom urma cursul până ajungem din nou la baraj.
Surpriza a venit atunci când ne-am apropiat de apă și drumul ne-a dus către o potecă îngustă cu înclinație laterala mare, pe alocuri poteca chiar lipsește. Sunt mulți pomi căzuți în cale, râpă în dreapta, multe porțiuni de escaladat, sau coborâri abrupte, porțiune îngustă cu pietre alunecoase. Într-un cuvânt un traseu dificil și chiar dacă era mai scurt, a durat mai mult decât coborârea. Am fi preferat în acest moment traseul mai lung pe care am venit, cu tot cu 1 km în plus ca distanță am fi ajuns mult mai repede și mai ușor.
Nu recomand pe vreme ploioasă, sau începătorilor.
Din cauza efortului mare și a perioadei pe care s-a întins traseul, am terminat apa înainte să ajungem la destinație.
E bine de știut că nu sunt izvoare pe traseu, singura sursă o reprezintă un firicel firav de apă potabilă marcat, ce îl găsiți cu 3 km înainte de sosire pe traseul de lângă lac, dar cele mai sigure trebuie să fie proviziile proprii, minim 3 l pentru o persoană.
Ghidușa își dorea să ajungă atât de mult la mașină încât repeta mecanic după mine “pune mâna aici, acum piciorul acolo și apoi aici, urmează o scară din rădăcină, aici și aici, nu-mi da drumul la mână, acum prinde-l pe tati de mână, acum e momentul să mergi singură, ai încredere în tine”.
-Crezi că pot singură mami?
-Știu că poți Ghidușă curajoasă! Poți mai mult decât crezi tu acum la fel cum și eu pot mai mult decât credeam la începutul zilei.
Experiența aceasta deși grea, a fost un context bun de învățare pentru Ghidușă. Un alt context din care am cules ingrediente importante ce întărește legătura dintre noi. A fost mai mult decât un context, a fost timp de calitate împreună. Au fost momente dificile însă din felul în care ne-am conectat, Ghidușa a înțeles sentimentul că valorează și contează, că poate, a învățat din nou despre încredere, empatie, atașament. Ingrediente numai bune de pus în bagajul vieții.
Am citit că traseul se numește de fapt Piatra Corbilor pentru că aici se găsește una din cele două colonii de corbi vorbitori.
Și dacă ne luăm după Gps, traseul are o întindere mult mai mare decât pe marcaje, iar pentru începători numărul orelor crește fiind nevoie de mai multe pauze.
Traseul practicat de noi a fost tip circuit Baraj Tarnița- Drumul forestier-Piatra Lucaci- Baraj Tarnița pe lângă lac.
Durată traseu pentru adulți cu experiență medie, aproximativ 5-6 ore, pentru începători 7-8 ore.
Marcaj bulină roșie traseu forestier, bandă albastră traseu pe lângă lac.
Dificultate din punctul meu de vedere mediu spre greu, de evitat pe timp ploios traseul pe lângă lac.
Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.
Îți mulțumesc că citești articolele mele. Să fie cu folos și inspirație.
Te invit să ne urmărești pe pagina de facebook Copilarie in oglinda | Facebook si Instagram.
