Infinitul din inima mea ești TU

„Acum e infinitul” scrie în inima pe care o porți, mami și eu mă văd în ea.

-E inimă sau căpșună?

-Waaaw, cred că e o inimă adevărată și când te uiți la mine, eu nu dispar, sunt tot acolo.

-În inima mea ești Ghidușă mică, mama te privește întotdeauna cu inima. Tu și lumea asta toată se oglindește în inima mea. Pentru că în inima mea e infinitul, iar infinitul ești TU și lumea toată.

Așa ne-am început dimineața aceasta ploioasă de vară. Privind în oglinda inimii în timp ce te-am însoțit spre prima ta excursie în care ai decis să mergi singură.

-Hmmm, nu înțeleg infinitul! Dar și eu te iubesc mami și acum trebuie să plec!

Înțelegi mai mult decât crezi minune! Mi-am spus în sinea mea privind-o lăcrimând, cu câtă flexibilitate construiește relații și cu câtă siguranță pășește spre independență.

În oglinda ce-o port acum îți văd încă imaginea, văd  gingășie, simplitate, fericire, siguranță, încredere, iubire, libertate, inteligență văd tot ce-am turnat la rădăcina ta, copil oglindă.

“Mă cresc pe mine ca sa te cresc pe tine” de 7 ani și îmi dedic din timp și energie, înțelegerii și cunoașterii în profunzime.

Pentru că, vezi tu Ghidușă, mă reconstruiesc în fiecare zi de când ai apărut în viața mea pentru ca tu să înflorești. Sunt bine și ești bine.

Și acum tu îmi arăți cum atașamentul și disponibilitatea mea necondiționată ți-au oferit atâta siguranță încât ai găsit în interiorul tău curiozitatea de a-ti exersa pentru prima dată zborul, dorința de autonomie.

Ești toată provocare. Ești lecție de toleranță și răbdare, ești o carte despre autocunoaștere și dezvoltare personală.

M-ai provocat să privesc și să sap adânc în spațiul interior, să înțeleg și să reconstruiesc cu mintea de adult povestea copilăriei mele. Trăiesc în prezentul tău și am înțeles că “Parentingul” nu este despre creșterea ta, ci despre conectarea mea la sine, despre creșterea mea.

 “Copilărie în oglindă”, atât de simplu dar atât de complex. Atât de greu dar atât de frumos.

Privindu-te cum pleci atât de încrezătoare, de liberă, de fericită, de sigură pe fiecare pas, mă faci din nou sa plec cu gândul la propriile povești de viață.

Nu eram ca tine Ghidușă, nu aveam atâta încredere în mine, îmi era frică și nu știam cum să mă fac auzită. Doar că acum e diferit. Privesc spre mine cu alți ochi și aud cu alte urechi.

Călătorind prin viață alături de tine, am realizat că nu mă pot conecta, nu te pot cuprinde și accepta dacă nu mă accept și prețuiesc pe mine.

Îți observ curajul și cum te prețuiești și înțeleg că am făcut o treabă bună. E prima și cea mai importantă moștenire pe care mi-am dorit să ți-o ofer.

Ești terapie și lecție de viață și ești prezența ce m-a făcut să încep să integrez lumini și umbre personale în devenirea mea ca om.

IUBIREA DE SINE, DOVADĂ DE CURAJ

Într-o lume în care prețuirea de sine este dovadă de narcisism, tu m-ai învățat că a mă iubi, a avea încredere în mine, a mă trata cu respect, a fi bună și înțelegătoare cu mine când pot mai puțin, este dovadă de curaj.

Tu nu accepți ce nu e despre tine. Ești lecție de viață Ghidușă, ești inspirație, magie.

Nu ești perfectă și știi la 7 ani că nici nu trebuie să fii, tu știi la 7 ani să te iubești.

Nu sunt perfectă și nici nu trebuie să fiu. Sunt vulnerabilă și mă accept așa cum sunt.

Astăzi am înțeles că ai nevoie de spațiu și timp să poți integra și primi noi informații de la generația ta, iar eu am nevoie de spațiu și timp să înțeleg și să accept că te îndrepți încet dar sigur spre o nouă etapă.

Și nu uita, inima mea e mare, la fel ca inima Oglindă pe care o port acum, o broșă minunată ce a ajuns la mine ieri.

Întâmplător să fie oare? Eu zic că nu, nimic nu e întâmplător!

Mulțumesc Veronica pentru “felia de infinit”, pentru conștientizare și te felicit pentru curajul de a-ți purta conștient inima la vedere. De astăzi o vom purta împreună, tu, eu și alte câteva sute de persoane pe care le vei inspira prin creația inimilor “In Oglindă” și frumusețea inimii tale.

“Ne vom opri din goană pentru a ne putea oglindi unii in alții și a vedea că suntem toți o mare oglindă. Ne vom bucura unii de alții, mai mult, mai în tihnă, întotdeauna, acum”

#inimaoglindă e aici: https://bit.ly/3aD5rA9

Autocarul a plecat, norii pare că s-au mai risipit, plouă ușor, dar eu vâslesc într-un ocean de emoții, zâmbind cu inima și gândul la tine.

În inima mea e infinitul! În inima mea ești TU!

Citeste si:

A fi părinte conștient se învață – Copilarie in oglinda

Mă bucur că ai ajuns până aici. Eu sunt Ileana și îmi doresc să creez un spațiu de comunicare și schimb de experiențe, menit să inspire și să ajute, bazat pe educație, respect și empatie.

Îți mulțumesc că citești articolele mele. Să fie cu folos și inspirație.

Te invit să ne urmărești pe pagina de facebook Copilarie in oglinda | Facebook si Instagram.

View Comment (1)
  • Citind articolul tau mi-am dat seama cata incredere am sadit in copiii mei. Tot avem impresia ca este impotrivire, ambitie. Dar odata cu acest articol am vazut ca totusi am facut ceva treaba buna. Am copii curiosi, energici, cataratori, sapatori.
    Fiind mai mici nu cred ca ar pleca undeva fara noi. Poate cu tataie. Sau cu tati.

    Interesanta inima. As purta una pe perete in casa. Imi este frica sa nu o sparg.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright Copilarie in Oglinda 2020 | Branding & Website realizate de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top